Matthew 14

Ioan Botezătorul este decapitat

(Mc. 6:14-29; Lc. 3:19-20; 9:7-9)

1În vremea aceea, tetrarhul Irod a auzit despre faima lui Isus 2și le-a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A fost înviat dintre cei morți și de aceea lucrează aceste puteri prin el!“.

3Căci Irod, după ce a pus mâna pe Ioan, l-a legat și l-a pus în închisoare din cauza Irodiadei, soția lui Filip, fratele său, 4deoarece Ioan îi zicea: „Nu-ți este permis s-o ai de soție!“. 5Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de mulțime, pentru că oamenii îl considerau pe Ioan un profet.

6Însă, la sărbătorirea zilei de naștere a lui Irod, fata Irodiadei a dansat înaintea invitaților și i-a plăcut lui Irod, 7așa că el i-a promis cu jurământ că-i va da orice va cere. 8Îndemnată de mama ei, ea i-a zis: „Dă-mi aici, pe o tavă, capul lui Ioan Botezătorul!“. 9Regele s-a întristat, dar, din cauza jurămintelor și a celor ce ședeau la masă, a poruncit să-i fie dat capul 10și a trimis un călău să-l decapiteze pe Ioan în închisoare. 11Capul lui a fost adus pe o tavă și dat fetei, iar aceasta i l-a dus mamei sale. 12Ucenicii lui Ioan au venit, i-au luat trupul și l-au înmormântat. Apoi s-au dus și L-au anunțat pe Isus.

Isus hrănește peste cinci mii de oameni

(Mc. 6:32-44; Lc. 9:10-17; Ioan 6:1-13)

13Când a auzit aceasta, Isus S-a retras de acolo într-o barcă, spre un loc pustiu, ca să fie doar El singur. Dar mulțimile, auzind lucrul acesta, L-au urmat pe jos din cetățile lor. 14Când a coborât din barcă, Isus a văzut o mare mulțime de oameni; I s-a făcut milă de ei și i-a vindecat pe cei bolnavi.

15Când s-a făcut seară, ucenicii Lui s-au apropiat, zicând:

‒ Locul acesta este pustiu și ora este deja târzie. Lasă mulțimile să se ducă prin sate ca să-și cumpere mâncare.

16Însă Isus le-a zis:

‒ Nu au nevoie să plece. Dați-le voi să mănânce!

17Ei I-au răspuns:

‒ N-avem aici decât cinci pâini și doi pești.

18El le-a zis:

‒ Aduceți-le aici, la Mine.

19După ce a poruncit ca mulțimile să fie așezate pe iarbă, în grupuri, a luat cele cinci pâini și cei doi pești și, privind spre cer, a binecuvântat și a frânt pâinile. Apoi le-a dat ucenicilor, iar ucenicii le-au dat mulțimilor. 20Ei au mâncat cu toții și s-au săturat. Și au ridicat douăsprezece coșnițe pline cu firimiturile rămase. 21Cei ce mâncaseră erau aproape cinci mii de bărbați, în afară de femei și de copii.

Isus umblă pe mare

(Mc. 6:45-51; Ioan 6:16-21)

22Imediat după aceea, Isus i-a grăbit pe ucenici să se urce în barcă și să traverseze marea înaintea Lui, în timp ce El va trimite mulțimile acasă. 23După ce a trimis mulțimile acasă, Isus S-a urcat pe munte, doar El singur, ca să Se roage. Se înserase, iar El era singur acolo. 24Barca se îndepărtase deja la mai multe stadii ▼

▼O stadie (gr.: stadios) măsura aproximativ 185 m.

de țărm și era lovită de valuri, pentru că vântul era împotrivă.

25În a patra strajă a nopții, Isus a venit spre ei, umblând pe mare. 26Când ucenicii L-au văzut umblând pe mare, s-au înspăimântat și au zis: „Este o stafie!“. Și au țipat de frică.

27Dar Isus le-a vorbit imediat și le-a zis:

‒ Îndrăzniți! Eu sunt! Nu vă temeți!

28Petru, răspunzându-I, a zis:

‒ Doamne, dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe ape.

29 Isus i-a zis:

‒ Vino!

Petru a coborât din barcă și a început să umble pe ape și să vină la Isus.

30Dar când a văzut că vântul este puternic, i s-a făcut frică și, fiindcă începea să se scufunde, a strigat, zicând:

‒ Doamne, salvează-mă!

31Isus a întins imediat mâna, l-a apucat și i-a zis:

‒ Puțin credinciosule! De ce te-ai îndoit?

32După ce s-au urcat în barcă, vântul a încetat. 33Cei din barcă I s-au închinat, zicând: „Cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu!“.

Isus vindecă bolnavii în Ghenezaret

(Mc. 6:53-56)

34După ce au trecut marea, au ajuns la țărm, în Ghenezaret. 35Când oamenii din locul acela L-au recunoscut pe Isus, au trimis vorbă în întreaga vecinătate și i-au adus astfel la El pe toți cei ce erau bolnavi. 36Îl rugau să-i lase doar să se atingă de marginea hainei Lui. Și toți care s-au atins au fost vindecați.